Licentiat in economie. Eh uite ca a venit si ziua asta, pe care o astepta de ceva vreme. Totul a inceput acum 6-7 ani, cand a descoprit aceasta stiinta, stiinta care l-a fascinat si cucerit intrutotul, care i-a dezvoltat un mod de gandire, care l-a indemnat sa lupte pentru un vis si care mai nou i-a deschis portile spre o noua viata. Poate pentru unii, o simpla admitere nu a insemnat mare lucru. Insa pentru un tanar visator, venit de la sute de km departare cu un singur gand, acela de a cuceri Capitala, a insemnat foarte mult. Avea o singura “tinta”: cladirea cu bila din Pta Romana, pe care o vazuse doar in poze. Vroia performanta, vroia sa fie inconjurat de profesionisti, sa fie indrumat de acestia, sa-i admire si era dispus sa munceasca oricat de mult pentru visul lui. Si a reusit.. iar Bucurestiul i-a oferit poate cei mai frumosi ani din viata lui, ani pe care promite ca nu-i va uita niciodata. Iar astazi, oficial, perioada studentiei s-a terminat iar visul lui s-a implinit: si-a primit licenta in economie.

Cu putina tristete in suflet, cu o strategie riguroasa si obiective clare dar si cu o gramada de cunostinte teoretice se indreapta spre o alta etapa a vietii. Tintele sunt stabilite si promite ca va munci la fel de mult ca si pana acum.

Pana una alta, va saluta cu respect, un absolvent de Management

Mereu am admirat economia japoneza ca fiind una puternica, eficienta si complexa insa niciodata n-am incercat sa aflu ce sta in spatele ei, care este baza managementului nipon. Odata cu sesiunea asta am avut ocazia sa inteleg particularitatile cultural-istorice si socio-economice ale contextului japonez si influenta acestora asupra economiei si managementului organizatiilor economice din Japonia. Am ramas de-a dreptul impresionat de ceea ce am citit si mi-am propus ca dupa terminarea licentei sa aprofundez aceste cunostinte si eventual intr-un orizont de timp viitor sa vizitez “Tara soarelui rasare”.

Japonia este o tara extrem de bogata din punct de vedere cultural. Conceptul budist shikishin funi pune in evidenta unitatea indivizibila dintre aspectul material al vietii si viata spirituala a omului. Majoritatea japonezilor afirma ca practica in acelasi timp cele doua religii specifice:shintoismul si budismul, zen. Originile paternalismului japonez provin din epoca feudala, intrucat shogunatul impunea notiunea de clan, de supunere totala fata de senior, dar si de asistenta a seniorului fata de vasali. Acesta a generat ceea ce in prezent reprezinta relatia oyabun-kobun (conducator-supus, tata-fiu, nas-fin). Datorita paternalismului, se acorda o mare atentie, atat la nivel de societate, cat si la nivel de organizatie colectivismului, ceea ce explica rolul important acordat apartenentei la o colectivitate, la un grup socio-profesional, cultivarea sentimentului de succes rezultat din activitati desfasurate in comun, plasarea intereselor de grup inaintea celor individuale. Tot paternalismul a generat si sistemul de promovare si de salarizare, bazat pe senioritate si abia dupa aceea pe experienta si capacitate. Generatia actuala se considera totusi frustrata de un sistem care in schimbul sigurantei locului de munca, al posibilitatii promovarii in ierarhia organizationala, sau al cresterii veniturilor in mod constant pana la pensionare, limiteaza posibilitatile de afirmare si de dezvoltare a personalitatii. In companiile japoneze mari se intalnesc 3 categorii de salariati:angajati pe viata, angajati semipermanenti si muncitori temporari. Personalul permanent, alcatuit din angajati pe viata0-adica numai barbati, bine pregatiti din punct de vedere profesional si aflati la primul loc de munca-reprezinta elita companiei. Recrutarea acestei categorii de personal se realizeaza primavara, odata cu incheierea anului universitar. Sunt cautati absolventi ai unor scoli sau universitati recunoscute, dar nu cei cu rezultatele cele mai bune, destinati mai degraba unei cariere universitare sau administrative, de natura teoretica. Recrutarea este considerata o investitie pe termen lung, fapt demonstrat si prin procesele specifice de integrare. De regula sunt angajati in acelasi timp mai multi absolventi, pentru ca eficienta acestui proces sa fie mai mare, iar constituirea unor eventuale echipe specifice in procesele de integrare sa fie posibila.Integrarea noilor angajati este un proces complex, cu o bogata incarcatura culturala si cu un mare grad de specificate.
Aceasta se realizeaza atat in interiorul organizatiei cat si in afara organizatiei.
Integrarea noilor salariati incepe cu vizite in locuri cu o profunda rezonanta istorica si patriotica-muzee, memoriale, temple, baze militare, avand ca scop sa genereze curaj, responsabilitate sociala, devotament pentru firma si pentru tara; continua cu cu exerictii specifice de tip zen, care au menirea de a intari angajamentul tinerilor salariati. In final, tinerii sunt trimisi intr-un centru special de pregatire, unde sunt supusi unor incercari foarte dure; astfel ei trebuie sa se descurce singuri, procurandu-si singuri alimente si adapost, lucrand in gospodarii izolate din zone muntoase. Munca devine astfel astfel ceva firesc, necesar, iar ceea ce conteaza cel mai mult este atitudinea personala in situatia data. In fond, aceste incercari au menirea de a crea la tinerii salariati o atitudine pozitiva, de acceptare a dificultatilor vietii, acceptarea unor imperative sociale, capacitatea de a lucra in echipa. Integrarea tinerilor salariati continua in cadrul organizatiei, unde noii angajati primesc un manual in care sunt inscrise diverse informatii despre firma, despre stategia acesteia, despre comportamentul adecvat in firma si societate dar si rolul si atributiile specifice in cadrul firmei.

Asa se aleg oamenii care sustin economia japoneza. Ei reprezinta cei mai importanti detinatori de interese ai firmei iar firma reprezinta pentru ei o a doua familie, locul unde acestia merg zilnic, o viata intreaga pentru a-si intalni colegii, pe a lucra alaturi de acestia, pentru a-si exprima ideile.

sursa bibliografica: “Management comparat international”- A. Istocescu, ed ASE Bucuresti 2005

Dupa lungi dezbateri, un lucru este sigur: cea mai mare petrecere techno din lume se va organiza si anul acesta! Data programata:25 august, locatia: Essen.

Din pacate Loveparade paraseste Berlinul . Senatorii berlinezi nu si-au mai dat acceptul in vederea organizarii event-ului in capitala Germaniei pe 7 iulie 2007 iar dupa lungi analize de oferte venite din partea a peste 50 de metropole europene, s-a hotarat ca Loveparade sa ramana in Germania si anume in Essen, urmand ca in urmatorii ani aceasta sa se desfosoare si in celelalte orase din regiune: Bochum, Dortmund, Dusseldorf si Koln.

Pe o suprafata “de dans” de aproximativ 250 000 de mp, cu aproximativ 9.8 milioane de participanti, Berlinul devenea in fiecare vara capitala mondiala a iubirii, a tolerantei si a muzicii techno.

Totul a inceput dintr-o joaca: pe 1iulie 1989, Dr Motte, dorea sa-si serbeze ziua intr-un mod inedit: intr-un microbuz vechi, cu cateva boxe si inconjurat de 150 de invitati, a inceput sa defileze pe cea mai mare strada comerciala a Berlinului, KuDamm. De la an la an, numarul participantilor a crescut, lucru care a necesitat schimbarea locatiei evenimentului, alegandu-se intr-un final Tiergarten-ul, mica padure din centrul Berlinului.
Incepand cu anul 1995, la inceputul lunii iulie, sute de mii de oameni veniti din toate colturile lumii alaturi de Dj-i de renume mondial militau pentru mai multa toleranta si iubire, pe ritmuri de muzica rave.

Dupa o pauza de 2 ani, in 2004 si 2005, Loveparade revine pentru ultima data la Berlin cu aproximativ 1.2 milioane de raveri si cu o investitie din partea sponsorilor de aprox 3 milioane de euro. Totul a iesit ca la carte, atat participantii cat si organizatorii declarandu-se extrem de multumiti de eveniment.

Anul acesta, s-a schimbat locatia insa organizatorii promit ca o sa avem parte de acelasi Loveparade. Imi doresc foarte mult sa particip la acest eveniment si sper ca in august sa fiu prezent la Essen. Sunt sigur ca merita

Se intampla ca acum 2 luni, eu si colegii mei de grupa de la facultate sa ne punem de acord in legatura cu banchetul de sfarsit de studentie. Niciunul din noi nu era entuziasmat de “intalnirea de la restaurant” asadar am decis sa rupem putin tiparele, sa profitam de noul statut de cetateni europeni si sa “invadam” Europa. Destinatia nu prea conta, trebuia insa ne rezumam la un anumit buget(asemanator cu cel al organizarii banchetului), la un anumit nr de zile astfel incat fiecare din noi sa fie multumit. Si am reusit. Am reusit sa ne aliniem bugetul pentru cazare+transport la bugetul pe care il aveam stabilit pentru banchet. Am ales unul din cele mai frumoase orase ale Europei, un oras dominat de cultura, istorie si civilizatie: Viena. In grup eram 2 cunoscatori de germana, asadar “ab nach Wien!!”. Primul lucru pe care l-am facut inca din aeroport a fost achizitionarea Vienna Card-ului. In schimbul a 18 euro, cardul oferea gratuitate pe toate mijloacele de transport in comun din oras precum si reduceri mai mult sau mai putin semnificative la muzee, restaurante si magazine de suveniruri.

Orasul este un imens muzeu in aer liber, in care principalele obiective turistice sunt concentrate in centrul acestuia. Am inceput cu Palatul Imperial Hofburg, locul de unde timp de 7 secole a fost condus Imperiul Habsburg. Vizitand apartamentele imperiale, am admirat splendoarea si grandoarea vietii de zi cu zi a familiei monarhiei de Habsburg. Au urmat Galeriile Belvedere, Parlamentul Austriei, Primaria Vienei, Catedrala Sf Stefan dar si Palatul Schonbrunn, resedinta de vara a familiei imperiale, considerat cel mai frumos castel baroc al Europei.
Si pentru a vedea tot centrul Vienei, am luat tramvaiele 1 si 2 si ne-am plimbat pe faimosul Ring, bulevardul construit dupa distrugerea zidurilor care inconjurau orasul.

Parcul de distractii Prater, o alta “tinta” a noastra este cel mai vechi parc de distractii din Europa. Acolo se gaseste Riesenrad-ul sau Roata Uriasa, unul din cele mai vizitate obiective ale orasului.
Evident nu puteam pleca din Viena fara sa gustam traditionalul snitel vienez, a carnaciorilor cu branza, a gustosului strudel cu mere sau a berii austriece. Un meniu complet, costa in centrul orasului undeva pe la 12 euro si isi merita toti banii.

Pentru a avea insa o imagine a intregului oras, am hotarat sa vizitam Donauturm-ul. Acesta este de fapt un turn de televiziune cu o intaltime de 262m, amplasat pe Donauinsel, o insula pe Dunare. Astfel, savurand o cafea aromata si o inghetata de-a dreptul delicioasa intr-o cafenea “rotitoare”, am putut admira Viena in toata splendoarea ei. A fost fascinant. Tot de la nivelul cafenelei se putea face si bungee, insa incepand cu luna iulie Pretul era destul de atractiv: 18 euro.

Ultima parte a calatoriei am dedicat-o shopping-ului. Mai precis ne-am plimbat pe cea mai lunga strada comerciala a orasului, Mariahilfer Strasse. Pe o distanta de aprox 3km gaseai tot ce pofteai in materie de imbracaminte, incaltaminte, suveniruri, cele mai chic terase si cafenele dar si foarte multe blonde superbe

De mentionat ca locuitorii Vienei sunt foarte amabili, deschisi, toleranti si pregatiti sa ofere informatii pretioase turistilor. Chiar si celor din Romania. Ce ne-a mai bucurat foarte mult a fost festivalul Sampling Bucharest, care era in plina desfasurare in oras.

La plecare, am promis ca o sa revin pentru ca mai am destule de vizitat. Iar astazi, intors in batranul si diferitul Bucuresti, sufocat de caldura intr-o cutie de chibrituri ma gandesc sa plec din nou. Urmeaza Berlin sau Barcelona cat de curand…parca mai degraba Berlin )

Paste Fericit!

Frohe Ostern!

Happy Easter!

Feliz Pascoa!!

…9 mai 1950..asa a inceput totul. La această dată, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a prezentat un plan al cărui scop era cooperarea statelor europene în ceea ce priveşte resursele de cărbune şi oţel, în vederea evitării unor evenimente nefericite asemănătoare celor care au dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial. Astfel, la 18 aprilie 1951 planul Schuman a devenit realitate prin semnarea de către 6 state (RF Germania, Belgia, Franţa, Olanda, Italia şi Luxemburg) a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), care intră în vigoare la 10 februarie 1953.
Iniţial, Uniunea Europeană era cunoscută sub numele de Comunitatea Economică Europeană, CEE, o organizaţie economică cu caracter supranaţional care a luat naştere în urma semnării tratatului de la Roma, la 25 martie 1957. La aceeaşi dată se semnează şi tratatul care instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Ţările semnatare ale tratatelor au fost cele 6 state membre CECO.

Ceea ce dupa cel de-al doilea razboi mondial parea o utopie, este astazi o realitate: Uniunea Europeana cu ai sai 490 de milioane de locuitori se constituie intr-o regiune caracterizata prin stabilitate politica si bunastare economica. Ea formeaza cea mai mare piata interna a lumii occidentale.

Germania, tara care detine presedintia UE pana in iulie 2007, va organiza la Berlin o mega petrecere 100% europeana. In jurul Portii Brandenburg, locul care pana in 1989 delimita socialismul de capitalism si estul de vest, participantii vor avea parte de un mix de muzica, cultura si informatie. Evident Romania va fi si ea prezenta cu ofertele de turism intern, cu specialitati culinare traditionale, cu artisti dar si cu informatii despre mediul economic existent.

Trebuie sa recunosc, in ultima vreme au loc in Bucuresti o serie de evenimente de la care ar fi de preferat sa nu lipsesti: de la concerte, party`uri cu Dj de renume mondial pana la o serie de evenimente culturale. Astazi spre exemplu isi deschide portile Festivalul Transcities Berlin-Bucuresti, un eveniment intercultural si interdisciplinar, care isi propune sa uneasca 2 orase, care culmea sunt orasele mele preferate..doh ce bucurie pe mine .

Festivalul se desfasoara in doua etape:

-prima etapa s-a desfasurat la Berlin, in ianuarie 2007, materializata in proiectii de filme romanesti si performance-uri muzicale

-cea de-a 2a etapa se desfasoara in perioada intre 12-18 martie la Bucuresti, evenimentele fiind gazduite de Sala Dalles si Casa de Cultura a Studentilor-Preoteasa. Vor fi proiectii de filme, arta video si new media, toate cu amprenta berlineza

Mai sa fie, ce mi-a fost dat sa citesc aseara in presa centrala:”Bucurestenii vor putea traversa centrul Capitalei, zona istorica a orasului sau campusurile universitare pe biciclete inchiriate de municipalitate. Aceasta este una dintre ideile edilului capitalei, care a vizitat recent Parisul”. Am ras cu lacrimi cand am citit articolul si nu pentru ca ideea in sine nu ar fi buna ci pt ca….”traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.

Domnul primar, se pare, nu numai ca doreste sa traim intr-un oras mai curat si putin poluat, ba mai mult ne indeamna la sporturi extreme, pentru ca, sa fim serios, tre’ sa ai sange in tine sa te apuci sa mergi cu bicicleta pe Magheru. Intr-un oras in care si pe trotuar esti apostrofat (ca sa nu zic-trimis in orgini) ca iti permiti sa nu te dai la o parte din calea unui sofer grabit, o astfel de idee ar fi sortita esecului. Trebuie sa apeciem insa intentia edilului si sa aliniem si acest proiect altor proiecte se succes, cum ar fi: metroul pe perna magnetica care duce catre nordul Capitalei, inelul verde din jurul orasului, marele aeroport din sudul Bucurestiului etc. Eventual l-am putea trimite pe domn’ primar si pe la Amsterdam, poate ii vine ideea sa transforme Lipscaniul intr-un „red disctrict”, nu de alta, dar trebuie sa eliberam centrul Capitalei de respectabilele „care face bani de la straini”.

In cazul in care nu ne vom putea plimba cu bicicleta prin Bucuresti, precum se pot plimba locuitorii Parisului, putem recurge la solutia adoptata de domnul din imaginea alaturata: combinatia perfecta dintre balcanismul romanesc si capitalismul american.

Revenind cu picioarele pe pamant, la subsolul librariei Carturesti are loc vernisajul „ I love Bucharest”. Pana pe 16 martie, daca iubiti Bucurestiul si doriti sa propuneti solutii pentru reabilitarea estetica si culturala a unor spatii publice bucurestene, trebuie neaparat sa mergeti. Merita

You are leaving the American Sector